Dăcă nu te interesează acum, te rog nu te face mai târziu interesat. Nu ți-a păsat acum, de ce să îți pese atunci?
Nu înțeleg unde-i farmecul în toată nepasarea asta, probabil e o armă construită pentru sufletele slabe, iar atunci când îți folosesti toată muniția , dintr-o dată îți pare rău sau poate mai ai niște rezerve, și te prefaci că îți pasă. Te hrănește să vezi cum persoana de langa tine, deși ai ranit-o, se întoarce de fiecare dată și uită, trece cu vederea de nepăsarea ta. Vede în ochii tăi acea sclipire, par ar fii lacrimi, îi înmoi sufletul și o faci să uite de nepăsarea ta, dar ce nu știe ea, e că acea sclipire e minciuna, un monstru ce arde în ochii tăi, flămând de suflete slabe, ce se află într-un cerc continuu.
Și mă întreb în tot acest joc, cine va avea de pierdut? Cel care nu vede dincolo de aparențe sau cel care nu e conștient de ceea ce face? Exista o limită? Cine va renunța? Sunt atâtea întrebari de spus dar și atâtea răspunsuri. Unul dintre răspunsuri ar fii, ca într-un final, când sufletul oboseste în a mai fii jucat, și vede într-un sfârșit dincolo de aparențe, și așează ultima piesă „sah-mat” , pune piciorul în prag și trece mai departe.
Dar, nepăsarea ta ce face? Va dispărea? Cine câștigă acum? Dacă și nepăsarea ta a obosit? Ce se va întâmpla? Sunt sigură că aici va există o karmă, o întorsătură de 360 de grade, în cercul jucat, rolul se întoarce , îți pasă, o vrei, monstru din ochii tăi a dispărut. Dar unde? În ochii ei, îndurarea nepăsării tale a ajunso din urmă, dar spre deosebire de tine, e un monstru ce nu mai poate fii oprit. Acum cine a câștigat? Niciunul dintre voi. De ce? Fiindcă când ea te-a vrut,erai nepăsător, acum că lucrurile s-au întors, tu o vrei… iar ea? A plecat, dar de tot…jocul murdar , l-a curățat…
Deci… de ce nu ți-a păsat acum, și de ce atunci?
O ciudata 